Anul 2024 se apropie cu pași repezi și cu el se apropie și cele 4 campanii electorale care vor caracteriza politica și societatea românească. În acest context, am realizat o introspecție profundă asupra condiției și, mai ales, al impactului pe care mass-media îl va avea în 2024.
Din păcate, suntem într-o eră caracterizată de fake-news și manipulare mediatică, iar presa se împarte în patru roluri simple:
- Eliberatoare
- Distrugătoare
- Constructoare
- Pur informativă
Presa eliberatoare este cea de care ar avea nevoie societatea umană post-pandemică, dar o asemenea presă este foarte dificil de scris, greu de susținut financiar și, în special, IMPOSIBIL de discernut, între miile de titluri care „se perindă zilnic” prin fața ochilor noștri. În timpul pandemiei și, ulterior, la debutul războiului din Ucraina, am văzut mai multe site-uri de știri care păreau independente, păreau că dau știri REALE, neinfluențate, dar care s-au dovedit a fi influențate de diverse interese sau, mai grav, care promovau adevărate fake-news.
La un moment dat am crezut că Rise Project și Recorder sunt genul de presă independentă, eliberatoare. Rise m-a dezamăgit repede, imediat după dosarul „Tel Drum”, când mi-am dat seama ce culoare au ochii lor și cât sunt, defapt, de albaștri. Recorder m-au dezamăgit când s-au apucat să-i „investigheze” pe cei de la AWE Infra, la lucrarea lor de la Săvădisla. Să murdărești, cu atâta nonșalanță, un constructor român, care bagă bani în bugetul României, doar pentru că „te-a rugat” un fost viceprimar … e lucru slab.
R3Media, Solid News, Strict Secret sunt doar câteva dintre entitățile care s-ar vrea eliberatoare, dar nu sunt … deservesc unor interese, nu prezintă decât o parte din adevăr iar acest lucru dăunează.
Așadar … ce presă eliberatoare ne rămâne? Din punctul meu de vedere, nu prea este. Digi24, EuroNews, PrimaNews nu sunt, sub nicio formă, eliberatoare – dar mă voi argumenta mai jos.
Presa distrugătoare este orice entitate de presă care, din diverse motive, se transformă în pistol, glonț, săgeată sau orice alt proiectil, cu scopul de a periclita imaginea cuiva. De-asta este multă și este peste tot, fie că vorbim despre presa locală, regională, națională sau chiar internațională. În momentul în care vezi articole tendențioase, care atacă DIRECT, cu rost sau fără rost, diverse persoane, e clar că vorbim despre presă distrugătoare. ATENȚIE, însă – distrugătoare nu este presa care DEZVĂLUIE elemente de rea-voință sau ilegalitate ale unor factori politici, economici, publici sau altfel. E greu să discerni între distrugător și revelator, dar „a la long” vă veți da seama. Un prim indiciu despre un factor de presă distrugător este acela care, efectiv, se ia în gură cu publicul – cititor.
Oameni buni, vă spun cinstit, nu toți cei care citiți aceste articole și care și comentați, aveți și dreptate. Unii aberați, unii nu știți legile, unii aveți idei greșite, dar nu este treaba mea și nici în interesul meu, ca jurnalist, să mă apuc să vă sfădesc. În primul rând, pentru că eu – ca jurnalist – nu sunt profesor sau etalon. Eu am erorile mele, problemele mele și aș fi minim ipocrit dacă m-aș apuca să mă erijez în educator, profesor sau mai știu eu ce „erudit social”.
Presa constructoare este presa care te informează, îți prezintă soluții, dar – din nefericire, acest gen de presă nu prea este citită … și nici nu prea are impact prea mare în societate.
În sfârșit, ajungem la presa pur informativă. Aici regăsim (în mare parte) Digi24, PrimaNews, EuroNews, TVR Info … dacă aceste entități de presă s-ar rezuma strict la a INFORMA, ar fi excelente, dar – de multe ori, de prea multe ori – nu se rezumă doar la asta.
Așadar, care gen de mass-media este cea mai utilă în viitorul context politico-electoral de anul viitor? Păi … TOATE, chiar și cea distrugătoare, dar … fiecare dintr-o anumită perspectivă.
DACĂ AM AVEA CU ADEVĂRAT, PRESĂ ELIBERATOARE, INVESTIGATIVĂ, NEINTERESATĂ – ar fi perfectă, pentru că ar arăta adevărul pur despre fiecare candidat/partid/actor politic. S-ar publica, frățică, articole de ar bubui scena politică și ar lovi în toți, și-n ăia de la putere, și-n opoziție, și-n servicii, și-n sponsori. Desigur, vorbesc utopic, nici măcar într-o democrație funcțională nu există astfel de presă, decât sub formă de „incognito”, iar „incognito” este sinonim cu „greu de crezut”.
Presa distrugătoare este FOARTE UTILĂ, pentru cei care o utilizează. Pac – lovește în candidatul „H” și-i spulberă imaginea publică, hop! 3 puncte electorale în plus pentru cel care utilizează astfel de presă. Să nu înțelegeți greșit, presa distrugătoare lucrează, MEREU, în beneficiul cuiva – iar acel „cuiva” nu e cititorul.
Presa constructoare este la fel de utilă ca și cea pur informativă. Primești informații egale despre toți factorii politici, despre procesul de vot, despre importanța și rolul votului, atribuțiile și sufragiile candidaților și tragi tu singur propriile concluzii. Ei, aici apare altă problemă: LIPSA DE CULTURĂ A ELECTORULUI ROMÂN în directă și sinergică relație cu LIPSA DE ÎNCREDERE PUBLICĂ A POLITICULUI. Cum mama naibii să-ți tragi o concluzie, când NU ȘTII CINE ȘI CE și, pe de altă parte, cel pe care-ar trebui să alegi … este un mincinos notoiu.
Nu prea am concluzii la un astfel de articol de opinie, deoarece este cam de la sine revelator. Citiți mai multe entități de presă, aflați toate versiunile adevărului și trageți-vă propriile concluzii!
