Publicitate

Doar Sf.Liturghie !
𝙉𝙪 𝙥𝙤𝙩𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙚 𝙤 𝙎𝙛𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙇𝙞𝙩𝙪𝙧𝙜𝙝𝙞𝙚,
𝙘𝙖𝙘𝙞 𝙛𝙞𝙚𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙤𝙛𝙞𝙘𝙞𝙚𝙧𝙚 𝙨𝙚 𝙖𝙧𝙖𝙩𝙖 𝙪𝙣𝙞𝙘𝙖 𝙞𝙣 𝙛𝙚𝙡𝙪𝙡 𝙨𝙖𝙪 𝙨𝙞 𝙣𝙞𝙢𝙚𝙣𝙞 𝙣𝙪 𝙫𝙖 𝙞𝙯𝙗𝙪𝙩𝙞 𝙨-𝙤 𝙧𝙚𝙘𝙪𝙥𝙚𝙧𝙚𝙯𝙚 𝙫𝙧𝙚𝙤𝙙𝙖𝙩𝙖.
💒💒💒

Carevasăzică, se cer lămurite două dileme:
pot fi bun creștin fără a participa la Sfânta Liturghie? Ce activități omenești justifică absența noastră de la această slujbă?
Deși răspunsul vi se va părea prea abrupt, dintru început trebuie să afirm că 𝐧𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐟𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐢 𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐝𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐢𝐚𝐬𝐜𝐚 𝐋𝐢𝐭𝐮𝐫𝐠𝐡𝐢𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐚 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐭𝐢𝐝𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐧𝐮 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐛𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚.
Ce bine se potrivesc aici spusele părintelui Arsenie Papacioc: „𝐒𝐟𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐋𝐢𝐭𝐮𝐫𝐠𝐡𝐢𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐚𝐛𝐬𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭𝐢𝐞. 𝐒𝐟𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐋𝐢𝐭𝐮𝐫𝐠𝐡𝐢𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐂𝐞𝐫, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮. 𝐈𝐧 𝐦𝐚𝐧𝐚 𝐨𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐛𝐢𝐧𝐞𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞𝐬. 𝐄 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭, 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮 𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥”.

Cum să fii bun creștin, fără a fi martor la „misterul mântuirii neamului omenesc”, permanentizat pe pământ şi în ceruri?
Nu poți fi bun creștin, zic, dacă te lipsești de Liturghie, deoarece ea dezvăluie neîncetata lucrare a Domnului nostru Iisus Hristos în lume şi pentru lume, în Duhul Sfânt, spre a o aduce, primenită prin Jertfa Sa, înaintea Tatălui.
Liturghia ortodoxă, înfățișând taina mântuirii, îi reaminteşte credinciosului istoria răscumpărării neamului omenesc, făcându-l să devină contemporan cu Hristos și cu a Sa lucrare izbăvitoare pentru noi.

 Totul este sfânt și sfințitor în Liturghie căci, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu vreun om, nici vreun arhanghel, nici o altă putere creată, ci Însuși Mântuitorul a orânduit această slujbă”. 
 De aceea, pe parcursul întregii Liturghii, credinciosul trăiește o anumită stare sufletească evolutivă, de la risipirea și tulburarea resimţite în momentul intrării în Biserică, la o pace lăuntrică, o regăsire a adevăratelor sensuri ale vieții, o hotărâre de a urma calea și povățuirile lui Hristos. 
Punctul culminant îl atinge în momentul împărtășirii cu Sfântul Trupul și Sfântul Sânge ale Mântuitorului, atunci când se unește cu dumnezeirea, cu Însuși Iisus Hristos, „Calea, Adevărul și Viața”.

   Într-o atare situație, cum să nu vii la sfânta și sfințitoarea oficiere? 
 Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că întotdeauna la Sfânta Liturghie sfinții îngeri, care stau de față și se roagă pentru noi și împreună cu noi, scriu de fiecare dată pe cei ce intră în biserică și se înfățișează cu numele lor înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, „absenţele” unui credincios se marchează în cer. Cum să nu fiu prezent la măreața slujbă, de vreme ce în Sfânta Liturghie se întâmplă negrăita minune a contemporaneizării noastre cu Dumnezeu?!
Prin Liturghie El ne cheamă să participăm la lucrarea divino-umană a mântuirii.

Având în vedere toate acestea, mi se pare de prisos să încercăm a găsi pretexte spre a lipsi duminica de la Liturghie.
Ce frumos ar fi ca prezența la biserică să constituie grija de căpătâi a bunului creștin, iar celelalte activități să graviteze în jurul ei!
𝙉𝙪 𝙥𝙤𝙩𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙚 𝙤 𝙎𝙛𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙇𝙞𝙩𝙪𝙧𝙜𝙝𝙞𝙚,
𝙘𝙖𝙘𝙞 𝙛𝙞𝙚𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙤𝙛𝙞𝙘𝙞𝙚𝙧𝙚 𝙨𝙚 𝙖𝙧𝙖𝙩𝙖 𝙪𝙣𝙞𝙘𝙖 𝙞𝙣 𝙛𝙚𝙡𝙪𝙡 𝙨𝙖𝙪 𝙨𝙞 𝙣𝙞𝙢𝙚𝙣𝙞 𝙣𝙪 𝙫𝙖 𝙞𝙯𝙗𝙪𝙩𝙞 𝙨-𝙤 𝙧𝙚𝙘𝙪𝙥𝙚𝙧𝙚𝙯𝙚 𝙫𝙧𝙚𝙤𝙙𝙖𝙩𝙖̆.
Cuvintele părintelui Arsenie Papacioc grăiesc limpede în acest sens:
„Este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult chiar decât ne sunt necesare lumina şi aerul.
𝙇𝙞𝙩𝙪𝙧𝙜𝙝𝙞𝙖 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙘𝙚𝙖 𝙢𝙖𝙞 𝙢𝙖𝙧𝙚 𝙡𝙪𝙘𝙧𝙖𝙧𝙚 𝙥𝙚 𝙥𝙖𝙢𝙖𝙣𝙩 𝙨𝙞 𝙛𝙤𝙡𝙤𝙨𝙪𝙡 𝙙𝙞𝙣𝙘𝙤𝙡𝙤 𝙙𝙚 𝙞𝙣𝙘𝙝𝙞𝙥𝙪𝙞𝙧𝙚 𝙖𝙡 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚𝙜𝙞𝙞 𝙘𝙧𝙚𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙖 𝙡𝙪𝙞 𝘿𝙪𝙢𝙣𝙚𝙯𝙚𝙪”.

Şi totuşi, în societatea contemporană nici nu concepem ca anumite categorii profesionale să nu lucreze chiar și în zi de duminică. Ce s-ar întâmpla într-un spital, dacă duminica nu se asigură garda necesară măcar pentru intervențiile de urgență? Sau într-o unitate de ambulanță? Sau de cei care depinde alimentarea cu apă a unui oraș? Dar dacă cei care se îngrijesc de un azil de bătrâni sau orfelinat nu ar prepara hrana, înfometându-i astfel pe oropsiții locatari din respectivele centre, cum ar fi?

Exemplele pot continua. Şi într-o mănăstire, duminica, atunci când toți călugării se află la dumnezeiasca Liturghie, cineva muncește pregătind masa pentru viețuitori ori pentru creștinii care solicită la finele slujbei un blid de mâncare.

Așadar, cum să procedăm ca să ne îndeplinim obligațiile profesionale concomitent cu cele privind învățătura de credință? Oare unui medic chirurg i se permite să lipsească din gardă duminica?

Practic, dacă timpul și împrejurările permit, cei obligați să muncească în duminici ori în zilele de sărbătoare se pot abate pe la biserică, în drumul către locul de muncă. Aprind o lumânare, rostesc o rugăciune, lăsând făgăduința că vor reveni să-și împlinească datoria de bun creștin. După terminarea programului, pot participa, seara, la vecernie sau vor citi acasă un acatist. Sărbătoarea nu presupune doar slujbă și odihnă, ci și lucrare duhovnicească: să facem milostenie, să cercetăm pe bolnavi, pe cei singuri, să zăbovim în preajma celor rătăciţi pe cărările umbroase ale vieții.
Peste toate, neparticiparea la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători trebuie să stârnească în sufletul creștinului un sentiment de regret. Să evite ca nefirescul să devină firesc.

Chiar dacă obligațiile profesionale îl împiedică vină la biserică, să nu se resemneze, să nu lase conștiința să-i justifice absența, ci, dimpotrivă, să lupte pentru ca la următoarea sărbătoare sau duminică să ajungă numaidecât în „antecamera Împărăției lui Dumnezeu”, Biserica.
✝️⛪️⛪️
doxologia

Publicitate