În cursul zilei de ieri, un bărbat în vârstă de 84 de ani, din comuna Viișoara, a fost găsit spânzurat în propria gospodărie.
„Ieri, 24 iulie a.c., în jurul orei 14.30, Poliția municipiului Câmpia Turzii a fost sesizată despre faptul că un bărbat de 84 de ani a fost găsit spânzurat în anexa gospodăriei, în comuna Viișoara. Trupul acestuia a fost transportat la Institutul de Medicină Legală Cluj în vederea efectuării necropsiei şi stabilirii cauzei decesului.
În cauză, polițiștii au întocmit un dosar de cercetare penală privind săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, urmând a fi stabilite toate circumstanţele în care a survenit decesul bărbatului.”, a precizat IPJ Cluj pentru TurdaNews.
Dar… de ce aleg persoanele un act atât de brutal?
Există o serie de cauze subiacente, se poate spune, comportamentului suicidar. Factorii care expun o persoană la riscul de a se sinucide sunt deosebit de complexi şi mai ales strâns legaţi unii de alţii. Este foarte important ca aceştia să fie bine analizaţi, să se înţeleagă rolul lor pentru comportamentul suicidar fatal şi nonfatal, pentru a putea preveni sinuciderile. Epidemiologii şi specialiştii în sinucidere au descris un anumit număr de caracteristici specifice, legate strict de comportamentul suicidar. În afara factorilor de esenţă demografică, precum vârstă, sex, trebuie luaţi în calcul factorii psihiatrici, biologici şi de mediu, dar şi cei legaţi de viaţa persoanei.
4.1. Factorii psihiatrici. Ceea ce se ştie, în general, despre riscul suicidar provine din cercetările în cadrul cărora specialiştii au intervievat o rudă sau un prieten pentru a şti care sunt simptomele psihiatrice specifice care s-au manifestat în viaţa unei personae care s-a sinucis. Este vorba despre ceea ce specialiştii numesc “autopsie psihologică”. Această abordare permite demonstrarea faptului că un număr însemnat de adulţi care se sinucid prezintă în lunile, respective anii, care precedă decesul lor semen sau simptome de tulburări psihiatrice: – depresii majore; – alte tulburări de ordin afectiv, cum ar fi tulburarea bipolară (perioade de depresie care alternează cu stări euforice, cu stări maniacale şi care pot dura zile sau zile; – schizofrenie; – anxietate şi tulburări de comportament; – impulsivitate; – sentimental de neputinţă.
Depresia pare a avea un rol major în sinucidere şi se estimează că ea este responsabilă de aproximativ 65% până la 90% din sinuciderile cu patologii psihiatrice. Riscul este cu atât mai mare la pacienţii depresivi, cu cât aceştia încetează să mai ia medicaţia pe care o găsesc inutilă, considerând că nu există nici un tratament pentru ei, pentru că oricum nu se vor vindeca.
Riscul de sinucidere privind durata vieţii unor pacienţi care suferă de depresii majore sau bipolare este estimat la aproximativ 12-15%. Această boală poate apărea la orice vârstă şi indifferent de sex. Depresia masculină este precedată de diverse tipuri de violenţă, atât în familie cât şi în afara ei. Tratarea ei este foarte importantă la pacienţii de sex masculine, mai ales dacă se ţine seama că, în multe culturi, sinuciderea este mai frecventă la bărbaţi. La copii şi la tineri, natura depresiei diferă de cea întâlnită la adulţi. Adolescenţii deprimaţi absentează nemotivat de la şcoală în mai mare măsură decât colegii lor, au note mai mici, au un comportament deviant, devenind violenţi, consumând alcool sau droguri, au tendinţa de a mânca şi a dormi mult. Este adevărat că, la fetele deprimate poate apărea şi un comportament anorexic. Aceste tulburări grave de alimentaţie sunt associate unui risc de sinucidere crescut. Depresia are de multe ori, mai ales în cazul bătrânilor, manifestări fiziologice, cum ar fi durerile de stomac, ameţelile, palpitaţiile şi alte dureri inexplicabile la prima vedere. Deseori, depresia este însoţită la această categorie de personae de boli şi tulburări precum infarctul, cancerul, reumatism, boala Parkinson şi maladia Alzheimer. Tendinţa de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresori, fie prin psihoterapie, mai ales cea cognitive comportamentală. Schizofrenia este o altă patologie psihiatrică puternic asociată sinuciderii. Riscul de sinucidere privind durata de viaţă la aceşti pacienţi se situează între 10-12%. Riscul este cu atât mai mare cu cât pacientul este mai tânăr, este bărbat, se află în primele stadii ale bolii, la cei care erau dinamici, mental şi social, înainte ca boala să se declanşeze, la pacienţii care au recăderi cornice şi la cei la care se estimează o aşa-zisă “dezintegrare mentală”. Alţi factori, cum ar fi sentimental de neputinţă şi de disperare, fac să crească riscul suicidar. Într-un studiu American longitudinal, desfăşurat de-a lungul a zece ani (1975-1985), se subliniază importanţa sentimentului de disperare ca predictor major al unui comportament suicidar. Absenţa perspectivei de viitor era un punct comun la 91% dintre subiecţii care apoi s-au sinucis. Alcoolismul şi toxicomania sunt considerate şi ele ca având un rol important în sinucidere.
