La 8 aprilie 1971 a avut loc, la Londra, primul Congres Internațional al Romilor. Organizat de International Gypsy Committee și prezidat de actorul Yul Brynner, în cadrul acelui congres s-au stabilit trei lucruri identitare pentru populațiile de romi din întreaga lume.
Primul astfel de aspect a fost identitatea de „rom” (om, în limba romani), al doilea a fost imnul „Gelem gelem” (Umblăm, umblăm), ca imn al tuturor romilor din întreaga lume, iar al treilea astfel de aspect a fost steagul tuturor romilor din întreaga lume: roata cu spițe (chakra) pe un fundal cu două benzi orizontale albastră și verde, simbolizând cerul și câmpiile pe care romii din toată lumea le-au străbătut.
Astfel, unul dintre cele mai interesante și misterioase popoare nomade din lume a început drumul către „normalitate”. Totodată, ziua de 8 aprilie este considerată Ziua Internațională a Romilor, tocmai în amintirea acelui congres. Ca o curiozitate interesantă, la acel congres a fost prezent și bulibașa romilor căldărari și nomazi din Republica Socialistă România, Ioan Cioabă, cel care – ulterior, în 1992, avea să se încoroneze drept Rege Internațional al Țiganilor.
Sunt multe aspecte în ceea ce-i privește pe neamurile de romi din România despre care românii de rând și chiar mulți intelectuali, nu au habar.
Romanipen– “romitatea”, într-o traducere pur literală – este un sistem simbolic de valori şi coduri de conduită care definesc ce se cuvine, moral şi social, în viaţă, şi ce nu: legea tradiţională romani (adjectiv derivat din substantivul “rom”).
Statutul femeilor este adesea un subiect de îngrijorare, atunci când instituţiile sau presa iau în discuţie problemele sociale ale unor comunităţi rome. Există voci care afirmă că, dacă romii sunt de regulă cetăţeni de rangul doi în societatea de azi, femeile rome sunt cetăţeni de rangul doi la puterea a doua.
Care ar fi, într-o prezentare schematică, rolul femeilor în cultura tradiţională romă?
Femeia devine tot mai importantă pe măsură ce îmbătrâneşte şi are copii. Conduce toată familia, mai puţin pe soţ. Femeia bătrână care a procreat şi a “scăpat” (e “iertată, cum se spune în cultura tradiţională romanească) de această responsabilitate, capătă un statut deosebit.
La ora actuală, doar 5-10% din romi păstrează obiceiul de a-şi căsători copiii de mici.
Criss-ul a fost şi este foarte important, acolo unde mai funcţionează, pentru comunitatea tradiţională romani. Cei care făceau parte din criss, judecătorii, crissinitorii, erau şi sunt oameni de mare onoare şi de încredere pentru comunitate. Dacă integritatea le era pusă la îndoială de alţi membri ai comunităţii, în special de cei aflaţi în litigiu, imediat se apela la alţii, chiar din comunităţi îndepărtate.
Justiţia tradiţională romă nu este una punitivă, cum este în justiţia modernă, unde se caută doar pedepsirea vinovatului mai ales dacă nu se pot recupera prejudiciile. La romi, importantă este, în primul rând, compensarea victimei şi reechilibrarea societăţii. Se încearcă de fiecare dată împăcarea părţilor, despăgubirea victimei de către persoana vinovată, urmată de o masă de împăcare.
Cultura romă se bazează foarte mult pe imagine, pe ideea de ruşine. Ruşinea este cea care îi educă pe copii şi li se spune mereu: “să nu ne faci de râs, să nu ne faci de ruşine”.
Romii au azi probleme identitare tocmai din cauza internalizării stigmei de sine. “Atât li s-a spus că sunt răi şi hoţi încât au ajuns să o creadă şi ei”.
Despre romanipen puteți citi informații foarte utile, din care veți putea învăța cum să abordați romii, în ce cred ei, care sunt valorile lor și, mai larg… cine sunt ei cu adevărat. Deschideți următorul link: https://partidaromilor.ro/romanipen-sistemul-de-valori-rome/
Și… pentru că tot este ziua lor, a tuturor romilor, RefleqtMedia.ro le transmite un sincer „La Mulți Ani! Să nu vă uitați valorile și să nu uitați niciodată să fiți romi!”
