Au trecut șase decenii de când au părăsit băncile liceului, tineri, cu vise mari și cu emoția începutului de drum. Dar timpul nu a reușit să șteargă ceea ce au construit împreună între zidurile Liceului Teoretic „Pavel Dan” din Câmpia Turzii: prietenia, respectul și sentimentul că aparțin aceleiași generații.
Cu inimile pline de emoție, absolvenții promoției 1966 s-au întors acasă, în locul în care au învățat, au crescut și au devenit oamenii care aveau să își lase amprenta asupra societății.
Au venit din București, Cluj, Galați, Sibiu, Blaj, Turda și din Câmpia Turzii. Iar cei pe care viața i-a purtat peste hotare, în America, Franța sau Italia, au fost prezenți prin Skype, pentru ca nimeni să nu lipsească de la această întâlnire a sufletelor.
Pentru câteva ore, anii au dispărut.
Coridoarele liceului au răsunat din nou de glasurile lor, iar amintirile adolescenței au revenit cu o forță greu de descris în cuvinte. Când acordurile „Gaudeamus igitur” au început să se audă, mulți dintre cei prezenți au simțit că timpul s-a oprit și că au redevenit, măcar pentru o clipă, elevii de altădată.
A fost mai mult decât o simplă revedere. A fost o întoarcere la rădăcini, la anii în care prieteniile se legau pentru o viață întreagă și la locul care a format o generație extraordinară pentru Câmpia Turzii.
De pe băncile acestui liceu au plecat profesori, ingineri, economiști și oameni care au contribuit, fiecare în felul său, la dezvoltarea societății românești. Iar indiferent unde i-a dus viața, toți au păstrat în suflet spiritul „Pavel Dan”.
Absolvenții promoției 1966 au adresat mulțumiri doamnei director Cristina Popa, pentru căldura și emoția cu care i-a primit, profesorilor care au fost alături de ei și elevilor de astăzi, care au transformat această întâlnire într-o adevărată punte între generații.
Gânduri de recunoștință au fost transmise și către Primăria Municipiului Câmpia Turzii, pentru sprijinul acordat în organizarea unui moment care a devenit, pentru toți cei prezenți, o adevărată sărbătoare a memoriei, a prieteniei și a bucuriei de a se regăsi după 60 de ani.
