Pe 10 august 2018, România a trăit unul dintre cele mai controversate și dureroase momente din istoria sa recentă. În Piața Victoriei, sute de mii de oameni, veniți din toată țara și din diaspora, au protestat pașnic împotriva abuzurilor politice și pentru a apăra independența Justiției. Din păcate, seara s-a transformat într-un coșmar: intervenția violentă a forțelor de ordine a lăsat în urmă sute de răniți, printre care copii, femei și pensionari.
Astăzi, la 7 ani de la evenimentele din 10 august, adevărul și dreptatea sunt încă departe de a fi înfăptuite. Nicio persoană nu a fost trasă la răspundere pentru violențele comise, iar anchetele par blocate într-un labirint procedural. Deputatul USR, Ciprian Doru Rigman, a transmis un mesaj dur și emoționant:
„10 august 2018 este o zi care nu apare în cărțile de istorie. Este însă o zi în care s-a făcut istorie pentru România. A fost ziua în care sute de mii de români au ieșit în stradă pentru a cere, pașnic, ca ‘bocancii’ politicii să nu intre în Justiție.
Au trecut 7 ani de atunci. 7 ani de când nimeni nu a răspuns în fața legii pentru faptul că sute de persoane, printre care copii, pensionari și femei au fost răniți într-o intervenție brutală a forțelor de ordine.
Justiția apărată în stradă de oameni eșuează să asigure dreptate chiar pentru ei, într-o perioadă în care reprezentanții la vârf ai acestui sistem par mai interesați de apărarea pensiilor speciale, decât de modalități de eficientizare a funcționării sale.
Anul viitor se împlinește termenul de prescriere al faptelor din 10 august 2018. Cel mai probabil vom avea un nou dosar în care Justiția nu se va pronunța, afectând o dată în plus credibilitatea sa în fața românilor.”
Pe măsură ce termenul de prescriere se apropie, românii se confruntă cu realitatea amară că, în ciuda curajului de a ieși în stradă pe 10 august, sistemul de justiție nu a reușit să le ofere răspunsurile și dreptatea meritate. Această zi rămâne un simbol al luptei civice, dar și al neputinței instituțiilor în fața presiunilor politice.
Dacă ritmul actual al anchetelor nu se schimbă, 10 august riscă să devină nu doar o rană deschisă în memoria colectivă, ci și o dovadă a faptului că în România, uneori, chiar și cele mai grave abuzuri pot rămâne nepedepsite.
