O veste care pare desprinsă dintr-un film științifico-fantastic a devenit realitate: specia Canis dirus, cunoscută sub numele de „lupul teribil”, a fost readusă la viață după mai bine de 10.000 de ani de la dispariție. Trei pui sănătoși – Romulus, Remus și Khaleesi – au văzut lumina zilei, grație unui proiect ambițios al companiei americane Colossal Biosciences, pionier în domeniul de-extincției.
Această reușită nu este doar un spectacol tehnologic, ci și un semn că limitele vieții pot fi rescrise. Prin editare genetică, clonare și inginerie moleculară, cercetătorii au reconstruit genomul Canis dirus pornind de la fosile și l-au implementat în ovule canine, rezultatul fiind acești hibrizi genetici cu trăsături aproape identice cu ale strămoșului lor dispărut.
De la lupul teribil la mamutul blănos?
Această victorie a științei ridică inevitabil întrebarea: dacă am reușit să readucem la viață lupul teribil, ce alte specii ar putea urma?
Colossal Biosciences nu ascunde faptul că are planuri ambițioase în această direcție. Printre speciile „candidat” se numără:
- Mamutul lânos, gigantul tundrei siberiene;
- Tigrul tasmanian (Thylacine), dispărut în anii ’30;
- Ursul cavernelor, una dintre cele mai impunătoare fiare ale preistoriei europene.
Toate aceste proiecte sunt posibile grație genomurilor bine conservate în permafrost și avansurilor în CRISPR și biologie sintetică. Întrebarea nu mai este „dacă”, ci „când”.
Cum ar putea influența această realitate biodiversitatea României?
Dacă astfel de specii ar fi reintroduse – în mod controlat – în ecosisteme moderne, inclusiv în România, impactul asupra biodiversității ar putea fi uriaș.
Zona Turda – Câmpia Turzii, aflată la confluența unor ecosisteme variate, cu păduri, dealuri și zone de stepă, ar putea deveni un adevărat laborator în aer liber pentru studiul coabitării între fauna actuală și specii reintroduse. Există deja în județul Cluj proiecte de reîmpădurire și protejare a mediului, iar proximitatea față de Parcul Natural Apuseni sau Salina Turda ar putea aduce nu doar beneficii științifice, ci și un potențial turistic extraordinar.
Imaginați-vă un parc științific și natural, unde turiștii pot vedea – în condiții de siguranță – o familie de mamuți pășunând printre mesteceni sau urși cavernelor supravegheați de cercetători. O astfel de inițiativă ar transforma radical percepția asupra regiunii și ar genera un nou val de eco-turism, cercetare și educație.
Între etică și vis
Desigur, aceste idei nu sunt lipsite de controverse. Sunt voci care susțin că astfel de hibrizi genetici nu sunt identici cu speciile originale și că reintroducerea lor în natură ar putea dezechilibra ecosisteme fragile. Totuși, dacă sunt gestionate responsabil, aceste proiecte ar putea deveni soluții pentru regenerarea biodiversității și chiar pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice.
România și viitorul biotehnologiei
Țara noastră are specialiști de top în biologie moleculară și o rețea universitară din ce în ce mai deschisă spre colaborări internaționale. Cu susținere instituțională și viziune pe termen lung, România ar putea deveni un hub științific în Europa de Est pentru studii de conservare și de-extincție.
Până atunci, rămâne să privim cu uimire și speranță cum lupii teribili se joacă în laboratoare din SUA, visând, poate, la pădurile de foioase de lângă Turda. Și cine știe? Poate într-o zi, vom merge la picnic în Pădurea Băișoara și vom vedea, de la distanță, umbra blănoasă a unui mamut traversând în liniște marginea pădurii.
de Andrei Stănescu
