Mandatul de selecționer al germanului, Christoph Daum, la cârma reprezentativei de fotbal a României, a marcat două premiere:

1. Daum a fost primul selecționer post-decembrist de origine străină pentru națională
2. Daum a fost cel mai prost selecționer post-decembrist al României.

Însă, puțină lume știe că, în istoria echipei naționale de fotbal a României au mai existat doi selecționeri străini.

Vorbim despre perioada boemă a fotbalului, între cele două războaie mondiale când, în România, totul era decis de Casa Regală.

Primul selecționer străin al României a fost austriacul, Josef Uridil. Fost antrenor al echipei de aur a Ripensiei Timișoara, Uridil a fost „recompensat” de regimul carlist cu funcția de selecționer al reprezentativei de fotbal a României, care a participat la campionatul mondial din Italia, 1934.

Mandatul lui Uridil nu a fost unul scos din tipare, austriacul preferând să plece repede de la cârma reprezentativei.

În același an, 1934, pe banca naționalei ateriza un scoțian, pe numele lui, Peter Farmer. Fără mare experiență și fără evoluții strălucite în cariera de antrenor, Farmer a fost selecționer vreme de doar câteva luni, din noiembrie 1934, până în februarie 1935, sub comanda lui, naționala nedisputând nici un meci oficial.

Dacă despre Uridil s-a mai scris în „analele” presei sportive din România, Peter Farmer este o enigmă pentru scriitorii de presă sportivă din țara noastră.

Totuși, mandatul acestuia a fost parafat la FRF.

Voi… știați de acești doi antrenori?