La romani, solstițiul de vară este apropiat si legat de sarbatoarea Sanzienelor, marcata pe data de 24 iunie. Sanzienele sunt fapturi magice, aeriene si silvice, care au darul de a aduce vindecare oamenilor, parfum si insusiri de leac florilor, belsug in campii si fertilitate animalelor. Coronitele de Sanziene lasate noaptea afara puteau asigura fetele ca vor face nunta in vara, daca erau gasite dimineata acoperite de roua.

 

Denumirea de solstițiu (“Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopții fiind de numai 8h 28m. Din acelasi motiv și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor “nopți albe”.

 

Este favorabil unor magii puternice, care isi pot pune amprenta pozitiva asupra unor schimbari in dragoste, prosperitate sau sanatate. Energia solstitiului de vara este considerata a fi o energie a pasiunii, vitalitatii, creativitatii si belsugului, scrie bzi. ro.

Era si un prilej de gasire si folosire a apei magice. Imbaierea in lacuri sau rauri avea un efect curativ, dar constituia si un ritual de renastere. In unele regiuni, spalatul cu roua adunata in ajunul solstitiului reprezenta o practica magica de frumusete, iar in altele, imbaierea in apa cu ierburi din noaptea solstitiului reprezenta o cura de refacere a sanatatii si vigorii.

Pentru celti, anul nou incepea atunci cand vechiul dragon era ucis si aparea un alt dragon. Druizii, preotii din regiunile celtice, sarbatoreau Alban Heruin, solstitiul de vara, situat la jumatatea intervalului de timp dintre echinoxul de primavara (Albam Eiler) si echinoxul de toamna (Alban Elfed). Acest festival al miezului de vara celebra apogeul Luminii, simbolizat uneori prin incoronarea “Regelui Stejar”, zeul cresterii anului. Solstitiul de vara era celebrat in mod traditional prin ospete in paduri, jocuri si mari focuri de tabara.

In China antica, ceremonialul SOLSTIŢIULUI DE VARĂconsta intr-o sarbatoare dedicata pamantului, fortei feminine si pricipiului Yin. In vechea Galie, celebrarea solstitiului de vara era denumita “Sarbatoarea lui Epona”, dupa numele unei zeite a cailor, personificand fertilitatea, independenta si agricultura.

Triburile celtice, slave sau germanice sarbatoreau SOLSTIŢIUL DE VARĂ cu focuri de tabara. Noaptea SOLSTIŢIULUI DE VARĂ era specifica festivalurilor focului si magiei de dragoste, oracolelor iubirii si divinatiei. Se credea ca lanurile de cereale se vor inalta la fel de mult ca si inaltimea la care sareau peste foc cuplurile de indragostiti. Puterilor magice ale focului permiteau fetelor sa isi ghiceasca viitori soti.

sursa: stiripesurse.ro

RefleqtMedia pe rețelele de socializare
error