O postare realizată de un coleg de breaslă m-a șocat atât de tare, încât îmi este tare greu să stau fără să-mi expun opinia.

Taverna

Trăim într-o perioadă foarte periculoasă pentru munca de jurnalist. O perioadă în care politicul și civicul exercită presiuni asupra presei „să le țină partea”, o perioadă în care colegi de-ai mei sunt amenințați fie de oameni de afaceri, fie de diverși necunoscuți, o perioadă în care mass-media este ceva între unealtă de presiune și scut de apărare.

Ei bine, în această perioadă, intenția de a milita pentru independența jurnalistică ar trebui să fie ca o gură de oxigen sau ca un strigăt de luptă într-o tabără care se crede deja învinsă … asta dacă nu ar veni total nepotrivit sau din partea unui personaj dubitabil.

Bunăoară, un coleg de breaslă a realizat o postare, pe rețelele de socializare, în care vorbește despre Declarația de la Medelin. „Libertatea presei poate fi exercitată doar atunci când profesioniștii media nu sunt supuși intimidărilor, presiunilor și constrângerilor, din partea forțelor politice, sociale sau economice”. – Declarația de la Medelin, 2007” – este postarea colegului, însoțită de fotografiile pe care le vedeți în imaginea atașată articolului.

Problema acestei postări nu o constă mesajul, ci autorul – autor care, momentan, lucrează la „o revistă de cultură” editată strict cu resurse financiare din bani publici. Același coleg jurnalist a muncit până la un moment dat la mai multe ziare finanțate de un singur partid politic sau de entități apropiate partidului.

Niciodată nu m-am considerat un individ sută la sută obiectiv și neatârnat politic, deoarece îmi cunosc lungul nasului, îmi cunosc propriul statut și știu că, în actuala configurație socială din România este imposibil să faci presă fără să ai contracte cu presa sau cu diverse entități politice – dar nici nu am făcut vreodată trimiteri la declarații privind independența mass-mediei și nici nu am considerat că sunt mai catolic decât papa.

Or, să publice un jurnalist care se ocupă doar cu bani publici, o declarație despre independența justiției este ori un semn de ipocrizie cruntă, ori un semn de revoltă împotriva propriei situații. Dacă e revoltă, este una pornită din incompetență, dacă e ipocrizie … e regretabil.

RefleqtMedia pe rețelele de socializare

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here