În contextul numirii sale în funcția de director general al societății Domeniul Public Turda, Gheorghe Balahura a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru RefleqtMedia.ro

Reporter: Pentru cine nu știe, cine este Gheorghe Balahura și care este experiența sa profesională?

Gheorghe Balahura: Sunt turdean, m-am născut în anul 1964, în orașul Turda. În 1969, tatăl meu a beneficiat de o vizită în Statele Unite pentru o specializare, sticlar fiind și a fost mutat în București la fabrica de cinescoape, proaspăt inaugurată.

Cu familia, ne-am mutat cu toții la București. După clasa a VIII-a m-am dus la Liceul Militar. Mi-a plăcut uniforma, așa că după terminarea Liceului am făcut Școala Militară de Ofițeri de Aviație.

Am revenit la Turda pentru că am terminat printre primii în promoția mea și am avut dreptul să aleg. Am dorit să mă duc la Câmpia Turzii. Chiar atunci s-a înființat regimentul ca o bază, un nucleu, cu localizarea la Deveselu și știam că o să se formeze baza aeriană la Câmpia Turzii. După mutarea în București, în fiecare an mi-am vizitat rudele din Turda, astfel că mi-a plăcut Turda. La Câmpia Turzii am fost ofițer la baza aeriană și am îndeplinit mai multe funcții. Am fost ofițer de Stat Major, am lucrat la statul major cea mai mare parte a carierei mele, dar am lucrat și la dirijare trafic, chiar când am fost repartizat.

Am fost ofițer cu protecția psihologică a personalului și am trecut în rezervă după 20 de ani de vechime. Aveam 39 de ani și așa a fost gândirea că militarii care fuseseră școliți în regimul comunist să plece și să lase loc la alții. Așa am trecut în rezervă. Mi-am lăsat un nume bun, deși am fost considerat puțin cam aspru, mai ales de soldați fiindcă nu le îngăduiam să facă ce voiau ei, decât în limita regulamentelor militare. Ieșind din sistemul militar m-am angajat pentru că domnul Radu Bica mi-a întins o mână.

Era o perioadă de creștere economică și mi-am înființat o firmă cu profil de construcții civile, dar nu mi-a plăcut pentru că oamenii pe care îi aveam la firmă au plecat. Atunci era deschiderea foarte mare spre Europa și toți cei care au fost buni meseriași s-au dus. Eu am lucrat și din postura de colaborator cu o firmă care era specializată pe drumuri și executa lucrări la Cluj și mi-a plăcut acest sector. Am avut un sprijin din partea unui prieten foarte drag care avea o firmă de leasing din Cluj, ca să îmi pot achiziționa utilaje prin leasing.

Am participat la o licitație în Cluj, în primul mandat al domnului Boc și din 14 firme câte au participat la licitație, toate am câștigat. Așa am început să lucrez în domeniul construcției de drumuri. La un moment dat, mi-am schimbat denumirea firmei din Real Bis, în Drum Bun Construct și toată lumea s-a întrebat dacă am curajul să fac această schimbare, mai ales cu un nume care promite atâtea. Am spus că am curaj deoarece chiar voiam să fac drumuri bune. Nu am avut niciodată neșansa ca să facem reparații sau intervenții în garanție. Am lucrat și pe Turda și am colaborat foarte mult cu Domeniul Public, deoarece aveam același tip de utilaje ca și firma Domeniul Public.

Totul a fost bine până când am intrat la o lucrare la Gilău, acolo a fost o firmă din Muntenia, care ne-a dat o țeapă imensă. Am pierdut acolo 140.000 de lei. Am fost descumpînit puternic în activitate, însă am avut șansa de a lucra sub antrepriză. După un timp, în contextul în care criza economică ne apăsa puternic, ne-am reprofilat în închirieri de utilaje și paradoxul face că am ajuns să câștigăm mai mult din utilaje decât din lucrările sub antrepriză. În perioada de criză mi-am păstrat oamenii la firmă, deoarece am considerat că omul este valoarea unei societăți.

Inclusiv aici, la Domeniul Public, în centrul atenției mele vor fi oamenii, deoarece poți avea orice utilaje vrei, dacă nu ai oamenii care să le opereze. Când a fost postul liber de director la DPT, m-am gândit că eu lucrasem foarte mult în colaborare cu DPT. Știam Turda și știam și cu ce se confruntă societatea DPT. Mi-am zis că este bine să mă pot implica. M-am căsătorit ofițer fiind cu o fată din Turda și atunci n-am mai plecat din Turda. Am rămas la Turda, mărtitat-căsătorit la Turda. Soția mea a murit de cancer și o perioadă am rămas numai eu și cu fiul meu. El are un handicap grav în urma unei meningite. Foarte mult timp și resurse le-am cheltuit pentru a găsi o soluție la problema lui. Am ajuns inclusiv la teste genetice. Doctorii au făcut tot ce au putut. Venind în contact cu Domeniul Public, am întâlnit pe cineva cu care mi-am refăcut viața. Sunt recăsătorit și am doi copii, un băiat de 26 de ani și ofetiță de 10 ani.

Între timp l-am descoperit și pe Dumnezeu, pocăindu-mă. Sunt de religie penticostal. În ceea ce privește pregătirea mea, am o pregătire de ofițer, de stat major, am doi ani de facultate la drept, dar am abandonat facultatea după sesiunea de iarnă din anul al doilea, deoarece nu mi-a plăcut, nu era ce îmi doream. Cunosc tot ce poate fi cunoscut in materie de construcții de drumuri, datorită experienței mele din domeniu, însă nu am studiile unei facultăți de construcții. Cunosc practica, dar nu am găsit niciodată utilitatea unei teorii. Un alt motiv pentru care nu am făcut vreo facultate ede construcții este și faptul că această facultate nu are și cursuri la distanță. Am făcut în schimb Colegiul Biblic, deoarece am vrut să îl cunosc pe Dumnezeu.

Îmi doresc ca Domeniul Public Turda să devină o emblemă a orașului. Știu că actualmente, dintre societățile care sunt patronate de Consiliul Local, Domeniul Public ocupă locul al treilea ca prestigiu, după Salina Turda și Compania de Apă Arieș, dar îmi doresc ca și societatea pe care o conduc să urce și să devină o adevărată emblemă.

Reporter: Care sunt obiectivele pe care vi le propuneți în 2018 la Domeniul Public Turda?

Gheorghe Balahura: Încă nu avem stabilit un buget, avem multe frământări. Suntem într-o perioadă în care trebuie să facem multe lucruri și le vom face, dar resursele financiare sunt mai limitate și trebuie să alegem din ceea ce putem oferi orașului, să ne propunem acele servicii care să aducă durabilitate și calitate.

Nu vrem să facem lucrări de mântuială, indiferent de domeniul de activitate, fie că vorbim de lucrări de drumuri, sere sau salubritate. Dacă administrația locală investește niște bani, vrem ca banii aceia să fie folosiți spre calitate și durabilitate. De aceea obiectivele principale sunt să facem utilajele noastre să funcționezze bine, să închegăm echipele iar la stația de asfalt să producem sorturi de calitate, care presupun materie primă de calitate și o tehnologie modernă.

Dorim să avem o stație de asflat computerizată. Chiar dorim să așternem acel asfalt la temperaturile care sunt indicate, la grosimile care sunt necesare și după planurile pe care le vom primi de la proiectant. Acesta este un obiectiv pe care ni l-am stabilit. Avem un regulament de ordine interioară care este cazon, el ca atare. Dacă fiecare angajat își va face atribuțiunile prevăzute în fișa postului, totul va fi în perfectă ordine.

Reporter: După un an de interimat, care sunt dificultățile sau neajunsurile pe care le-ați găsit la Domeniul Public Turda?

Gheorghe Balahura: A fost un interimat foarte greu. Sunt director de la 1 februarie, dar aceste cinci zile mi s-au părut lungi, pentru că sunt atât de multe domenii pe care vreau să le cuprind. Vreau să cuprind ca tot ce se desfășoară aici să fie întocmit pentru a îndeplini țelul pe care îl are DPT de a sluji comunitatea locală sau clienții potențiali pe care să-i avem dinafara Turzii. Vrem să diversificăm paleta de clienți.

Pentru aceasta am o direcție care va fi cuprinsă în strategia de management și vreau să reușesc să aduc bani dinafara Turzii, așa cum face și Salina Turda. Avem posibilități mai mici, dar nu înseamnă că nu există. Ați zis de dificultăți: întotdeauna există neajunsuri, totul se învârte în jurul banilor. Ne propunem acum în bugetul nostru să avem o creștere. Dificultăți ar exista din punct de vedere doar a relațiilor dintre noi. Astăzi au fost scoase la concurs încă două posturi, unul de director tehnic și unul de inginer cu achizițiile.

Ne dorim să avem niște oameni foarte buni, care să mă ajute la partea teoretică a construcțiilor de drumuri.

Reporter: Intenționați să vă îndreptați atenția și către alte UAT-uri pentru a vă diversifica activitatea?

Gheorghe Balahura: Nu neapărat către alte UAT-uri, dar dorim să ne diversificăm activitatea, în special în ceea ce privește partea de sere. Avem lângă Turda două depozite mari, cel al firmei Rewe și cel de la Kaufland. Dacă vom reuși să facem un plan de management pe care să-l implementăm și dacă vom avea resursele necesare, am fi interesați să livrăm produse de seră către aceste două depozite.

Așadar, dragi cititori, acesta este Gheorghe Balahura, omul cu un trecut foarte interesant, cu o viață militară, cu una personală cu tristeți și cu bucurii și cu o dorință de fier să facă din Domeniul Public Turda un adevărat brand local.

RefleqtMedia pe rețelele de socializare
error

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here